Sample image

Analize medicale

Analizele medicale sunt facute pentru verificarea starii de sanatate, dar si pentru diagnosticarea unei afectiuni, pentru evaluarea severitatii unei boli ori pentru monitorizarea raspunsului pe care organismul il are la un anumit tratament.       AFLA MAI MULTE      

Sample image 2

Homeopatia

Homeopatia este o metoda de tratament care stimuleaza tendinta naturala de vindecare a organismului, folosind preparate din substante de origine minerala, vegetala si animala preparate in laboratoare specializate.                                   AFLA MAI MULTE     

Sample image

Psihologie

Psihologia este studiul funcțiilor si proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective - precum gandurile, emoțiile, conștiința, motivarea, percepția noastra proprie si a altora și personalitatea.                                                       AFLA MAI MULTE     

Sample image

Psihoterapie

Psihoterapia consta intr-o serie de tehnici care au ca scop  tratarea sanatatii mentale, emotionale, precum si unele afectiuni psihiatrice, fiind frecvent utilizata pentru problemele care se acumuleaza de-a lungul timpului.                       AFLA MAI MULTE    

Educațía pentru sănătatea psihică

De ce avem nevoie de astfel de educație?

Bolile psihice, apelarea la psiholog, psihoterapeut sunt subiecte tabu în viața noastră. Ascundem și considerăm rușinos orice tangență de acest tip cu noi sau familia noastră. Negăm evidențe legate de o eventuală origine psihică a bolilor organice și ne simțim în siguranță vorbind despre orice altfel de boală decât despre cele psihice. Nu avem vocabular emoțional. Nu știm să spunem NU fără să ne creăm disconfort nouă sau fără să stricăm relații. Avem trăiri contradictorii, trăiri pe care nu le înțelegem. Stăm în relații toxice dar nu știm de ce. Multe astfel de situații în care simțim că ceva nu este în regulă cu noi dar nu suntem capabili să ne explicăm au la bază necunoașterea de sine și mecanisme de apărare de cele mai multe ori imature. Nu știm unde este poziția de echilibru a balanței noastre interioare.

Statistic vorbind, unu din trei oameni are simptome care țin de psihiatrie în fiecare an. Jumătate dintre noi avem în arealul nostru social cel puțin o persoană cu o ”banală” depresie sau o anxietate ce creează disconfort fizic și emoțional real în condiții de stres cotidian. Când vorbim despre sănătate, gândul ne duce doar la sănătatea fizică, sănătatea corpului, a organelor noastre și nicidecum la întregul pe care îl reprezentăm. Organizația Mondială a Sănătății a propus pentru sănătate definiția următoare: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă din punct de vedere social și economic”. În termeni obișnuiți, sănătatea este o stare de bine în care individul este conștient de propriile abilități și în armonie cu ceea ce face și gândește. E capabil să facă față stresului din viata de zi cu zi, lucrează productiv și își aduce contribuția față de comunitatea în care trăiește. Are relații armonioase cu sine și cu cei din jur.

Prezenta serie de educație pentru sănătate psihică va viza bagajul emoțional și informații necesare unei vieți echilibrate.

Următorul material va conține semne și simptome ale dezechilibrelor emoționale și când/cum decidem că e cazul să apelăm la specialist?

Când avem nevoie să apelăm la specialist

În viața noastră de zi cu zi ne lovim de evenimente mai mult sau mai puțin plăcute, mai mult sau mai puțin cunoscute ca și conținut faptic și emoțional. Unele din aceste evenimente ne provoacă comportamente pe care nu ni le explicăm sau la care nu știm cum să facem față. De multe ori cu cei dragi sau cu prietenii reușim să trecem peste acestea destul de ușor. Alteori ajungem să ne copleșească într-un fel sau altul.

Când să ne punem problema că am deviat de la normalitate? Avem nevoie de specialist când avem comportamente maladaptative, rigide, disfuncţionale care determină suferinţă subiectivă a noastră sau a celor de lângă noi! Ce înseamnă maladaptativ? Înseamnă dificultate de adaptare la o situație ca de exemplu: examene, ascultat sau vorbit în public, întârziere, vorbit la telefon, sentimentul de reject în grupul de prieteni, încălcarea propriilor valori pentru a fi admis în ”gașcă”, relații interpersonale care ne indispun sau care conduc la conflicte cu cei din jur sau chiar cu noi înșine și pe care nu le înțelegem sau nu le putem gestiona.

Avem nevoie de ajutor atunci când observăm reacții ale celor din jur care ne trezesc sentimente peste care nu putem trece. Dacă ne simțim tulburați sau foarte triști si pesimiști fără un motiv anume. Sau suntem furioși aproape tot timpul, plângem mult sau exagerăm anumite lucruri.     Avem nevoie de ajutor dacă ne simțim temători, anxioși mai mult decat cei din jurul nostru. Observăm că avem obiceiuri particulare ca de exemplu: rosul unghiilor, număratul, gesturi repetitive, verificatul ușilor, verificatul cheilor. Avem frici/fobii iraționale care ne deranjează în viața de zi cu zi. Dacă suntem convinși că mintea ne este controlată de altcineva, suntem urmăriți sau că ne scapă lucrurile de sub control și nu mai gestionăm situații pe care înainte le puteam gestiona.

Avem nevoie de ajutor dacă trecem  prin schimbări majore în viața noastră care ne ocupă în mod obsesiv mintea, ne gândim doar la ele, ca de exemplu: boală, căsătorie, naștere, deces, schimbare domiciliu, schimbare țară, examene definitorii. Dacă observăm că învățăm din ce în ce mai puțin sau ne  pierdem interesul față de lucrurile care altadată ne plăceau. Este o problemă dacă începem să uităm lucruri comune sau începem să nu recunoaștem fețe ale celor mai puțin cunoscuți.

Cerem părerea unui specialist dacă avem modificari inexplicabile de comportament,
tulburari de somn (insomnii sau hipersomnii), tulburări alimentare (anorexie, bulimie), evităm prietenii, familia și vrem să fim singuri mai tot timpul. Observăm că suntem mai visători și nu ne putem concentra să ne desfășurăm activitatea.

Avem nevoie de ajutor dacă ajungem să credem că viața este foarte grea de trăit și avem gânduri de sinucidere. Este o problemă dacă auzim voci inexplicabile.

Avem nevoie de un specialist dacă observăm că nu ne mai putem concentra din cauza unor gânduri persistente, nu mai suntem capabili să fim atenți la ceea ce facem sau avem sentimentul că vom răni pe cineva. Dacă avem gânduri fulgerătoare sau gânduri că suntem permanent în pericol. Dacă avem coșmaruri care nu ne dau pace și nu ne putem odihni. Dacă observăm că încălcăm legea regulat fără să ne gândim la ceilalți și la consecințe. Consumăm droguri, alcool sau avem alte dependențe. Dacă suntem obsedați de felul cum arătăm și greutatea pe care o avem iar aceste gânduri nu ne lasă să ne bucurăm de viață.

Este o problemă dacă avem o dieta exagerată sau facem exerciții fizice în mod obsesiv, pentru a slăbi. Avem nevoie de ajutor dacă observăm că facem lucruri care ne pot amenința viața într-un mod total nejustificat.

Toate aceste semne și simptome observate de noi sau de cei apropiați sunt motive de apelare la specialist (psiholog, psihoterapeut sau psihiatru) și confruntarea reală cu sursa dezechilibrului în scopul remiterii acestuia.

Următorul articol va viza metode de profilaxie, prevenție a dezechilibrelor emoționale

Care sunt metodele de prevenție a dezechilibrelor emoționale

Dacă ar fi să numesc într-un cuvânt metoda de prevenție a oricărei probleme, acest cuvânt ar fi CUNOAȘTEREA, iar în cazul nostru, prevenția dezechilibrelor emoționale, este: CUNOAȘTEREA DE SINE și a ceea ce trăim! Iar ca această cunoaștere să aibă efectul profilactic scontat este nevoie de dorință de cunoaștere și dezvoltare personală, educație, dorință ce poate face ca întreg procesul de cunoaștere să fie în timpi reali și cu schimbări benefice nouă și societății în care trăim. Ca în orice domeniu din sănătate sau din viața de zi cu zi eforturile de prevenție sunt mult mai puțin costisitoare decât cele de tratament. Dar din păcate, în România accentul pe profilaxia bolilor fizice, organice și/sau mintale, a dezechilibrelor emoționale tranzitorii este una aproape invizibilă. Nu este subiectul articolului să discut interesele celor mai sus puși, interese legate de viitorul nostru, dar vreau să evidențiez cât de puțin ne educăm ca nație, în a ne cunoaște pe noi, în a ne cunoaște abilitățile, în a ne dezvolta personal și a ne înțelege mai bine pe noi înșine și pe cei din jur. Pierderea valorilor emoționale ale unei nații în derivă este cu siguranță cauza nivelului actual de boală din România.

Din considerente de confort, putem să dăm vina pe familia, societatea în care am crescut, putem să dăm vina pe condițiile din educație, din sănătate dar aș porni mai degrabă de la vorbele pline de înțelepciune ale lui Mahtma Ghandi ”Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” și aș spune că, puterea de a ne trăi viața în armonie și bunăstare stă doar în mâinile noastre! Cum putem face acest lucru? Începând să punem accent pe a ne educa emoțional mai mult decât pe a avea…orice. Așa că vă invit la o provocare! Să fie azi un moment zero de naștere a propriei persoane, o persoană dornică să-și construiască viața pe care și-o dorește! Și ca orice nou-născut, să pornim în autodescoperire și descoperirea lumii înconjurătoare! Și o să învățăm împreună să ne cunoaștem BAGAJUL GENETIC TEMPERAMENTAL pe care vom reuși să ne descoperim și trăsăturile de PERSONALITATE. Vom învăța că  o bună CUNOAȘTERE A EMOȚIILOR  noastre ne va ajuta să gestionăm corespunzător situații mai mult sau mai puțin dificile din viața noastră. Vom învăța că oricât de scăzută ne-ar fi STIMA DE SINE acum, depinde doar de noi unde o lăsăm. Astfel că, dorința de dezvoltare personală pe domenii identificate ca fiind necesare de exemplu: COMUNICARE, NEGOCIERE, ASERTIVITATE…ne va aduce o altă perspectivă a vieții de zi cu zi și ne va feri de orice situație ce ne-ar putea dezechilibra la un moment dat.

Alte atu-uri în profilaxia dezechilibrelor emoțonale sunt construirea și întreținerea RELAȚIILOR FUNCȚIONALE DIN FAMILIE, RELAȚIILE DE PRIETENIE, suportul nostru social și nu în ultimul rând HOBBY-urile.

Toate aceste progrese și direcții în a fi se pot parcurge de unul singur cu suportul celor dragi: familie, prieteni sau chiar cu specialiști de dezvoltare personală. Acest proces se poate urma individual sau în grup. Calibrarea a ceea ce suntem, cum ne comportăm și cât de adaptativi suntem la situații dificile ne va spune dacă suntem pe drumul cel bun sau avem nevoie de ajutor. Diferența între a te educa și cunoaște singur sau sub îndrumarea unui specialist este timpul sau viteza de progres.

Dacă toate aceste achiziții, conduse de dorința noastră continuă de a ne dezvolta, vor fi mână în mână cu calibrarea noastră în mediul în care trăim, vom reuși să fim în echilibru cu sinele nostru și cu cei din jur. În aceste condiții, rezultatul ar putea fi o societate sănătoasă emoțional care ar genera progresul pe care-l tot așteptăm de multe ori să vină de undeva de sus…

În articolul următor ne vom cunoaște temperamentul!

Care este temperamentul meu

De unde să încep să mă cunosc? Pentru că personalitatea noastră se construiește pe temperamentul înăscut, acesta ar fi primul de observat și înțeles, cu punctele lui forte și punctele lui slabe.  Temperamentul este constituit din particularităţile înnăscute de reactivitate motorie şi afectivă. Aceste particularităţi se observă, în parte, chiar imediat după naştere când deja putem fi etichetați de cei din jur ca fiind un copil cuminte sau poate prea impulsiv și nervos, sau un copil care se face vizibil mai tot timpul sau unul mai rezervat. După Galen, ne împărțim în patru grupe temperamentale, și anume: sangvinici, colerici (extroverți) și melancolici și flegmatici (introverți). Fiecare tip de temperament are trăsături pozitive și negative, deci nu putem spune că unul este mai bun decât celălalt. Dar putem spune că odată ce ne cunoaștem punctele slabe putem să începem dezvoltarea personală cu scopul de a ne minimiza efectele nedorite ale acestora asupra funcționării personale și sociale.

Persoanele cu un temperament melancolic sunt retrase, gânditoare, introverte și pesimiste. Stările emoționale nu sunt tocmai stabile, putând alterna ușor de la liniștite la neliniștite cu accese de anxietate. Sunt persoane rigide, acceptă cu greu schimbarea și pot intra ușor în conflicte cu cei colerici, de exemplu. Are dificultăți de a-și exprima emoțiile și sentimentele. Își face destul de greu prieteni dar sunt prieteni de încredere și loiali. Melancolicii sunt tenaci și pot duce la bun sfârșit proiecte complexe datorită capacității lor de analiză. Dar sunt suspicioși și au tendințe depresive. Melancolicii au standarde înalte și doresc ca totul să fie perfect, ceea ce-i face să se integreze destul de dificil într-un grup.

Cei cu temperament flegmatic sunt, deasemenea, de încredere. Sunt controlați, calmi, pașnici, grijulii dar lenți, comozi și pasivi. Trăiesc în plan interior mai mult decât exprimă. Evită conflictele și se fac foarte plăcuți. Au un bun simț al umorului, sunt buni imitatori și au o atitudine pozitivă în viață. Au un efect conciliant asupra grupurilor și pot fi foarte concentrați în ceea ce fac când sunt motivați. Flegmaticul este eficient în situații stresante și echilibrat. Este pragmatic dar inactiv și de multe ori nehotărât. Este încăpățânat și nu se entuziasmează. Nu-dorește să fie lider și nici nu e capabil să motiveze la rândul lui decât atunci când este el motivat.

Persoanele cu temperament coleric sunt extroverte, active și optimiste. Colericul stimulează mediul în care activează, motivează prin energia sa și este un lider innăscut. Dar este autosuficient și independent. Nu simpatizează ușor cu cei din jur. Este destul de instabil emoțional, putând trece foarte ușor de la o stare de calm la accese de furie. Este mulțumit de sine, degajă încredere și este autodisciplinat. Este orientat spre scop, bun organizator, practic și pragmatic. De multe ori este considerat oportunist. Nu prea are nevoie de prieteni și nu-i valorizează corespunzător. Poate fi tiran și foarte strict în conducere.

Cei cu temperament sangvinic sunt extroverți, vorbăreți și optimiști. Sunt mai stabili emoțional decât colericii. Au, deasemenea, un bun simț de conducere. Sunt plini de viață, sensibili, sociabili. Motivează și debordează de optimism. Sangvinicul nu duce lipsă de prieteni și face impresie bună. Își exteriorizează sentimentele și manifestă compasiune. Creator, plin de culoare, concepe activități noi. Se oferă frecvent voluntar. Nu este ranchiunos, își cere scuze când greșește dar este indisciplinat, dezorganizat și uituc.

Dacă temperamentul ne este dat, caracterul este învățat din mediul în care am trăit și prin experiențele pe care le-am trăit. Astfel că, acesta poate fi modelat. Caracterul este reprezentat de modalităţile comportamentale şi expresive constante, care ne determină stilul acţiunilor şi atitudinilor făcându-ni-le, în consecinţă, predictibile pentru noi, dar şi pentru cei din jur.

Cunoscându-ne temperamentul și comportamentul cu punctele noastre slabe, acolo unde acestea ne perturbă viața sau ne alterează starea de bine de zi cu zi, avem oportunitatea să ne stabilim obiective de dezvoltare pe care le putem urmări într-un mod autodidact sau sub îndrumarea unui consilier de dezvoltare personală.

În articolul următor voi detalia aspecte despre personalitatea noastră și consecințele personalității accentuate.

Ce este personalitatea accentuată și de ce ne ajută să o recunoaștem

Personalitatea reprezintă configuraţia trăsăturilor de răspuns comportamental vizibilă în viaţa de zi cu zi, adică modalitatea constantă de reacție și relaționare caracteristică unei persoane în diferite situații. După 18-20 ani structura de personalitate este deja constituită, stabilă şi predictibilă. Dacă aceste comportamente depăşesc domeniul de variabilitate încadrat la normalitate (normalitate=ceea ce face majoritatea) iar aceste trăsături sunt maladaptative, disfuncţionale, după scheme învățate stereotip, rigide, autoimpuse şi determină suferinţă subiectivă celor din jur și mai puțin subiectului în cauză, se poate diagnostica o tulburare de personalitate. Pentru că cei cu tulburări de personalitate, de obicei, sunt deja cunoscuți prin tulburarea însăși sau prin complicațiile aferente și sunt deja sub coordonarea unui psihiatru și psihoterapeut, mă voi limita la personalitățile accentuate, care ne ridică necesitatea dezvoltării personale. În marea majoritate a cazurilor există doar elemenete accentuate din anumite tipuri de personalitate, ceea ce face ca în relațiile noastre să percepem sau să fim percepuți, unii dintre noi mai ciudați, unii fiind mai dificili, prea rigizi, sau prea suspicioși în prea multe domenii/situații, cu anumite tendințe particulare de a relaționa și multe alte aspecte disparate dar specifice tulburărilor de personalitate și totuși la limita normalului. Aceste elemente de personalitate accentuată ne provoacă disconfort emoțional în prisma relațiilor, reușitelor/eșecurilor profesionale, vieții interioare, modalității în care facem față stresului cotidian. Astfel că, o bună recunoaștere a tipului de personalitate accentuată ne poate ajuta să ne ”rezolvăm” probleme pe care până acum nu le puteam înțelege de unde provin.

Karl Leonhard înţelege prin trăsăturile accentuate acele însuşiri ale personalităţii “care manifestă tendinţa de a aluneca spre anormal“.

Evaluarea personalității și eventuala diagnosticare a unei personalități accentuate  poate fi făcută cu ajutorul bateriilor de teste care vor aprecia intensitatea următorilor factori: demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseverenţa, nestăpânire, hipertimie, distimie, labilitate emoțională, exaltare, anxietate, emotivitate, nevroticism, dependentă, reactivitate antisocială.

În urma evaluării acestor factori pot rezulta următoarele personalități accentuate, pe care vă invit să verificați dacă se potrivesc cu modul dumneavostră de a reacționa, comporta în viața de zi cu zi, în majoritatea domeniilor (social, profesional, familial).

Personalitatea demonstrativă este acea tendința la isterie, capacitate anormală de refulare a persoanei la situații cotidiene.  Exagerarea, teatralismul descrierii este definiția populară a personalității demonstrative. În plus, dacă în mod normal atunci când spunem o minciună avem conștiința încărcată și teamă ca nu cumva să se descopere adevarul, istericii, dimpotrivă, mint cu o expresie de nevinovăție totală. Când ți se adresează au o atitudine distinsă, prietenoasă. Pot realmente să uite complet ceea ce nu vor să știe, fiind în stare să mintă si totusi să nu fie conștienți de acest fapt. Sunt pripiți în a lua decizii, se laudă singuri, au tact și admit ca au talent actoricesc. Aceste personaje iși fac repede prieteni care nu văd, în primă fază, decât amabilitatea lor pe când alte trăsături le rămân ascunse.

Personalitatea hiperexactă-In cazul unei accentuari puternice duce la o personalitate anancastă care, este contrariul personalității demonstrative si se disting prin lipsa capacitatii de refulare. In timp ce istericii actioneaza pripit chiar in cazurile cand ar trebui sa reflecteze, anancaștii nu pot lua o hotarare nici atunci cand au toate premisele pentru aceasta. Persoanele de acest fel prefera sa controleze totul de doua sau trei ori inainte de a socoti o lucrare definitiv terminata. In cazul in care hiperexactitatea nu se manifesta decat sub forma unei insusiri accentuate ies la iveala indeosebi avantajele unei inclinatii spre meticulozitate, exactitate, punctualitate. Acești oameni nu se pot lăuda singuri chiar dacă la locul de muncă toata lumea știe că se pot bizui pe ei.

Personalitatea hiperperseverentă-La un grad mai înalt personalitatea hiperperseverentă devine personalitate paranoidă. Astfel de persoane se simt cu ușurință jignite și ofensate și chiar dacă nu o spun, devin ranchiunoase. Revin iar si iar asupra unei intâmplări trecute, unii pot ierta ofensele dar nu le uită, suferă foarte mult din cauza nedreptăților dar nu exteriorizează totdeauna acest fapt.

Personalitatea nestăpânită Se manifestă prin dominarea anormală a comportamentelor de către impulsuri. Noţiunea de impuls în sens general se referă la o dorinţă vie de descărcare nervoasă resimţită mai mult corporal decât psihic. Aceasta determină o capacitate scăzută de adaptare la situaţiile sociale, o intensificare a conflictelor interpersonale (atunci când apar) şi deci o istorie fluctuantă la locul de muncă.  Aceste persoane reacţionează  în  mod  impulsiv:  când nu le  convine  ceva  nu  caută posibilitatea unei medieri ci îşi manifestă nemulţumirea prin mimică şi cuvinte. Se ceartă cu şefii şi colaboratorii, devin agresivi, nu se mai gândesc la urmări, uneori îşi dau   demisia   sau   pleacă   de   la   lucru   fără   să   vadă   consecinţele   negative   ale comportamentului lor. Totuşi, chiar dacă dispoziţiile sunt schimbătoare, relaţiile de cuplu tind să fie  constante.  Unii  din  ei  devin alcoolici  cronici,  beau   fără  să  se gândească  la  prejudicii profesionale, familiale sau privind sănătatea. Nu sunt capabili de crime premeditate, dar se înregistrează uneori comportamente criminale, impulsive, prin acte de violenţă fizică și acting-out.

Personalitatea hipertimică Hipertimicul priveşte viaţa numai sub latura ei plăcută, trece cu uşurinţă peste necazuri. Atât timp cât au public hipertimicii vorbesc şi povestesc fără să devină plictisitori deoarece schimbă tot timpul subiectul, aduc în discuţie teme noi, povestirile sunt pline de glume. Viaţa este privită sub latura ei pozitivă, iar un hipertimic are mereu iniţiative în toate domeniile. Dacă personalitatea hipertimică este excesiv de accentuată, veselia devine o primejdie deoarece toate lucrurile sunt tratate extrem de superficial.

Personalitatea distimică-la un grad mai ridicat devine un temeperament subdepresiv. Aceşti oameni sunt serioşi şi afectaţi  în permanenţă în mare măsură doar de evenimentele  triste ale vieţii; evenimentele zguduitoare le adâncesc starea subdepresivă pe durate foarte lungi de timp. Iniţiativa de a acţiona este redusă, iar gândirea este mai lentă decât a celorlalţi. Ţinuta etică este foarte serioasă, sunt retraşi, nu  apreciază  bucuriile obişnuite ale  vieţii. Au un  randament în  general redus prin lentoarea gândirii şi acţionism scăzut. Îşi iau obligaţiile în serios, toată lumea îi consideră “persoane de încredere”. Lipsa de acţiune şi de atitudine activă îi împiedică să-şi organizeze viaţa în mod raţional, cel mai adesea sunt persoane mediocre.

Personalitatea labilă-pot fi observate alternări de stări hipertimice cu stări distimice. Când aceste stări sunt accentuate este vorba de o personalitate ciclotimică. La această personalitate cei doi poli hipertim şi distim alternează rapid fără un motiv exterior. Evenimentele fericite declanşează întregul tablou al hipertimiei: bucurie, dorinţa de a acţiona, de a vorbi, de a face digresiuni; evenimentele nefericite declanşează întregul tablou al depresiei: lentoare în gândire şi acţiune, depresiune. Oscilaţiile de la un pol la altul sunt declanşate nu doar de evenimente, ci şi de atmosfera generală din mediul înconjurător. Individul cu personalitate labilă pare un cameleon care îşi schimbă dispoziţia conform mediului: într-o societate veselă devine cel mai vesel, chiar centrul atenţiei; într-o societate sobră este cel mai sobru.

Personalitatea exaltată Dacă  ajunge la o dimensiune psihopată, poate fi denumit anxiosul-fericit, fiind caracterizat de oscilaţii ale dispoziţiei. Aceşti indivizi reacţionează mult mai intens la întâmplările vieţii decât oamenii obişnuiţi.  La întâmplările îmbucurătoare reacţia este entuziasmul, iar la întâmplările triste reacţia este disperarea. Sunt pasionaţi de: muzică, artă, natură, sport, religie până la extaz. Sunt suporteri fanatici, ecologişti neobosiţi, practicanţi religioşi până la epuizare. Sunt profund nefericiţi pentru eşecuri care s-ar putea remedia uşor, pentru decepţii care nu durează mai mult de o zi, pentru boli banale ale rudelor sau pentru mici pierderi suferite de prieteni.  Personalitatea exaltată se întâlneşte adesea la artişti şi poeţi  ilustrând destul de clar necesitatea existenţei unui raport afectiv puternic între individ şi artă care face ca talentul să se transforme în operă.

Personalitatea anxioasă-Are modelul în copilărie, atunci când frica domină întreaga personalitate a copilului şi se referă la acei copii care se tem de orice și nu îndrăznesc să se apere şi devin ţinta celorlalţi. La adulţi frica nu mai are o influenţă  atât de dominantă, nu sunt atât de slabi ca în copilărie, persistă totuşi incapacitatea  de a se afirma în cazul unor divergenţe de opinii cu alte persoane, dacă oponentul adoptă o atitudine energică, fricoşii dau speriaţi înapoi. Sunt calificate drept persoane timide şi de aici o nuanţă de docilitate. Au o hiperiritabilitate a sistemulul neurovegetativ, care nu face decât să sporească reacţia fiziologică la spaimă, în special în domeniul cardiac şi să intensifice frica, astfel dezvoltă frecvent ipohondrie, atacuri de panică.

Personalitatea emotivă-Se caracterizează prin reacţii de mare sensibilitate, emotivii nu sunt impresionaţi de gesturi grosolane, ci de cele spirituale. Ei nu reacţionează exaltat, ci sentimental. Sunt persoane miloase, care se înduioşează, impresionabile de produse artistice sau de măreţia naturii. Le dau uşor lacrimile, de exemplu când urmăresc o poveste tristă sau un film emoţionant. Unii copii sunt atât de sensibili încât nu li se pot spune  basme deoarece când lucrurile iau o întorsătură rea, izbucnesc în lacrimi şi foarte adesea nu mai vor să asculte.  Mimica îi trădează, orice reacţie afectivă li se poate citi pe faţă.  Din cauza acestei sensibilităţi, o traumă poate duce uşor la depresie.

Dacă v-ați identificat cu una din tipurile de personalitate accentuată de mai sus sau persoane din anturajul dumneavoastră se regăsesc aici, vă rog să nu vă descurajați! Dacă aceste comportamente v-au determinat să suferiți sau să aveți repercursiuni asupra vieții personale, profesionale, relațiilor pe care vi le-ați dorit, această descoperire nu poate fi decât o sursă de rezolvare a problemelor prin dezvoltare personală sub îndrumarea unui consilier de dezvoltare personală sau psihoterapeut. Cunoașterea tipologiei personale de personalitate ne ajută să ne cunoaștem limitele și să ni le depășim. Ne ajută, deasemenea, să-i înțelegem pe cei din jur și să comunicăm mai bine.

Următorul articol va detalia ceea ce am avea nevoie să știm despre EMOȚII și gestionarea acestora.

Ce sunt emoțiile și cum le gestionăm

Despre emoții și gestionarea lor s-au scris sute, dacă nu chiar mii de cărți și încă se mai scriu. Fără a considera epuizabil subiectul abordez astăzi aspectele minime de cunoscut pentru a ne folosi constructiv de ceea ce corpul nostru ne transmite zi de zi, semnale pe care nu totdeauna le ascultăm sau înțelegem.

Emoția este o trăire foarte intensă, ce poate fi declanșată în absența gândirii conștiente, simțită în diferite situații și este direct legată de valorile, nevoile și experiența personală a fiecăruia. Emoțiile sunt atât negative cât și pozitive. Este absolut normal să simțim emoții pozitive cât și negative! Important este să CONȘTIENTIZĂM emoția, să o numim și să aflăm ce nevoie emoțională ascunde! A afla nevoia emoțională din spatele emoțiilor pe care le trăim ne aduce o mulțime de informații despre noi înșine; despre cum suntem structurați și despre valorile noastre! Ne ajută în înțelegerea de sine, a celor din jur și în buna relaționare cu aceștia.

Există câteva emoții fundamentale de la care derivă multe nuanțe care sunt declanșate și percepute într-un mod specific pentru fiecare dintre noi. Furia, tristețea, teama, bucuria și dezgustul sunt doar cele mai cunoscute și recunoscute dintre emoțiile noastre. Dar vocabularul emoțional este mult mai vast. Cu cât suntem capabili să IDENTIFICĂM și GESTIONĂM mai multe emoții cu atât putem spune despre noi că avem un nivel superior de inteligență emoțională.

Pentru a vă provoca acum la o evaluare calitativă a vocabularului dumneavoastră emoțional, vă rog să vă amintiți cum și când ați simțit următoarele emoții în ultimile 6 luni: mânia, furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, vexarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea, ura, tristețea, supărarea, îmbufnarea, melancolia, mila de sine, singurătatea, disperarea, deprimarea, frica, anxietatea, nervozitatea, preocuparea, consternarea, neînțelegerea, îngrijorarea, teama, spaima, groaza, fobia, panica, fericirea, ușurarea, mulțumirea, binecuvântarea, încântarea, amuzamentul, mândria, plăcerea senzuală, răsplata, satisfacția, extazul, acceptarea, prietenia, încrederea, amabilitatea, afinitatea/apartenența, devotamentul, adorația, dragostea, compasiunea, surpriza, șocul, mirarea, dezgustul, disprețul, aversiunea, detestarea, repulsia, rușinea, vinovăția, jena, supărarea, remușcarea, umilința, regretul.

Dacă vă amintiți recunoașterea a cel puțin 50 din aceste emoții în ultimile câteva luni, calitativ, vă pot spune că aveți un vocabular emoțional bogat și cu siguranță o inteligență emoțională bună. Chiar dacă aceste emoții vă par foarte apropiate, ele au diferențe care fac diferența! De exemplu, mânia se poate confunda cu furia dar mânia este o furie cu resentimente și care este mult mai grea pentru sufletul nostru. Fără o abilitate ridicată de a gestiona mânia, în timp, aceasta se acumulează și va avea efecte biologice ce pot deveni ireversibile determinând boli (exemplu: hipertensiunea arterială). Dacă aveți dificultăți de identificarea a diferențelor și mai ales dacă doriți să vă identificați exact emoția, astfel încât să puteți să vă aflați nevoia dumneavoastră emoțională, nu e o rușine să deschidem dicționarul sau chiar să discutăm cu un specialist într-un curs de autocunoaștere și dezvoltare personală.

Ca să ne putem identifica emoțiile după un eveniment sau un comportament care ne-a provocat o stare neplăcută, pe lângă un vocabular bogat,  avem nevoie să fim prezenți în viața noastră la modul conștient. Dacă până acum nu am facut-o, putem începe seara cu un exercițiu ușor, până când vom reuși să ne identificăm emoția și nevoia din spatele ei, exact atunci când o simțim! Întrebările exercițiului sunt:

  • Ce comportamente mai deosebite care mi-au dat o stare neplăcută am avut azi?
  • Ce emoție am simțit de am avut acel comportament?
  • Ce nevoie emoțională aveam și nu mi-a fost satisfăcută?
  • Ce pot să învăț despre mine sau cei din jur din ziua de azi?

Această dexteritate de a fi conștient de ceea ce simți în momentul în care simțim se capătă în timp și prin antrenament susținut. Dar o dată cu conștientizarea emoțiilor, gestionarea lor va fi mult mai ușoară. Redau mai jos un exemplu pur didactic.

Inginer Ion Ion, cu un temperament coleric, care a crescut cu reguli de educație foarte rigide, părinții nu-i permiteau să aibă opinii, să conteste decizii sau să facă altceva decât ceea ce au spus, altfel el nu le acorda suficient respect (în opinia lor), a ajuns ca punctualitatea, dreptatea și corectitudinea să fie integrate la nivel de valoare personală ca semn de respect.  Acesta are o întâlnire prestabilită, cu superiorul direct care întârzie ca de obicei și care îi inpută că forma de prezentare a raportului nu este cea dorită și că se aștepta la altceva, mult mai complex. Comportamentul lui Ion Ion la observațiile șefului, după întârzieri care se repetă și după multe alte observații anterioare nefondate și refulate este: se ridică de la birou, îi aruncă raportul în nas și îi spune că el, în stilul acesta, nu mai rezistă și în 5 minute își aduce demisia pe masă! Șeful, un om cu un orgoliu greu de zdruncinat, cu un stil de conducere autoritar și la fel de coleric îi aprobă demisia în aceeași zi. Astfel că, Ion Ion își pierde locul de muncă unde a urcat cu greu în ierahie, unde a depus multă muncă și a îndurat multe.

Cum s-ar fi comportat Ion Ion dacă avea câteva noțiuni despre emoții și gestionarea lor:

Ion Ion ar fi simțit că începe să-i crească pulsul și și-ar fi identificat furia care ar fi urmat să se exprime prin acel comportament impulsiv de a-și da demisia. Atunci Ion Ion ar fi verbalizat-o măcar la nivel de dialog interior dacă cu acest șef nu ar fi avut cum vorbi, și ar fi precizat că nu exista o formă prestabilită de raport dar este dispus să îl refacă. Ion Ion ar fi conștientizat că, din păcate, nivelul de maturitate emoțională a șefului nu este unul demn de poziția pe care o ocupă și ar fi fost reținut în a-i spune că se simte nerespectat și nedreptățit dar, de la caz la caz, emoțiile se verbalizează neutru și fără jignirea celui ce le-a provocat. Dacă tensiunea resimțită de Ion Ion după verbalizare interioară sau directă și după identificarea nevoii emoționale din spatele emotiei, furia nu scade, la nivel rațional, Ion Ion știe din experiență că după o partidă de squash toată aceasta îi trece.

În concluzie, pașii unei bune gestionări a emoțiilor sunt:

1.RECUNOAȘTEREA EMOȚIEI

2.VERBALIZARE PRIN DIALOG INTERIOR SAU EXTERIOR-ceea ce duce la scăderea instantanee a intensității emoției și la un control al comportamentului de nedorit.

3.TRANSFORMARE/REDIRECȚIONARE EMOȚIE REZIDUALĂ

4.ANALIZĂ PERSONALĂ,  pentru a găsi nevoia emoțională și noi metode de control a comportamentelor nedorite. Acest ultim pas demonstrează și este dependent de maturitatea noastră emoțională.

Despre nevoile noastre primare, fundamentale și rolul lor în relațiile interpersonale voi detalia în articolul următor.

Care sunt nevoile noastre primare și fundamentale și rolul lor în relațiile interpersonale

Abraham Maslow a luat toate nevoile omului şi le-a grupat în cinci categorii, în funcţie de importanţa lor.

La baza piramidei a aşezat nevoile primare, cele care sunt comune omului şi animalelor, nevoile instinctuale, fiziologice: hrană, apă, aer, igienă, somn, sexualitate şi o temperatură constantă a corpului (homeostazie). Fără aceste nevoi nu putea exista, ele sunt înăscute şi ne conduc existența.

Următoarea treaptă a piramidei lui Maslow constă în nevoile de siguranţă. Aceste nevoi apar doar atunci când cele fiziologice sunt îndeplinte.  Nevoile de siguranţă ţin de integritatea fizică, de securitatea casei şi a familiei.

A treia treaptă a piramidei conține nevoile de iubire şi  apartenenţă– apartenenţa la un grup, nevoia unei familii, a prietenilor şi implicarea într-o relaţie intimă, non-sexuală.

Următoarea treaptă a lui Maslow este rezervată nevoilor de stimă– a nevoilor de recunoaştere, venite din partea altor indivizi cât şi a stimei de sine. Dacă aceste nevoi nu sunt îndeplinite poate apărea descurajarea, complexele de inferioritate, stimă de sine scăzută care va afecta dezvoltarea individului și autorealizarea acestuia.

În vârful Piramidei lui Maslow, sunt aşezate nevoile de auto-actualizare. Acestea rezultă din plăcerea  instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacităţile cu care este înzestrat, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Maslow susţine că oamenii care au atins starea de auto-actualizare intră într-o stare de transcedenţă, în care nu sunt conştienţi doar de potenţialul lor, ci şi de întregul potenţial al speciei umane.

Primele patru nivele sunt ale nevoilor „deficiente”, omul nu simte nimc special, nu le conștientizează dacă aceste nevoi sunt realizate, dar dacă nu sunt realizate simte o stare de disconfort interior care-l împiedică să evolueze, îi influențează în sens negativ starea de bine.  Nevoile din partea superioară a piramidei sunt numite nevoi de „creştere”, ele nu dispar atunci când sunt satisfăcute, motivând individul pe toată durata vieții.

Dincolo de nevoile lui Maslow, Anthony Robbins a descris 6 nevoi emoționale fundamentale, nevoi după care noi funcționăm în viața de zi cu zi. Primele 4 nevoi descrise sunt universal întâlnite și respectarea lor la noi înșine sau la cei cu care relaționăm conduc la o stare de bine, echilibru și armonie. Un bun canal de comunicare cu noi sau cu cei de lângă noi se poate realiza           doar     respectând  nevoia de siguranță/confort, nesiguranță/diversitate, importanță/semnificație și iubire/relaționare/apartenență.  Dincolo de aceste 4 nevoi mai există așa numitele nevoi spirituale: nevoia de creștere/dezvoltare și nevoia de contribuție, nevoi care se remarcă la un nivel superior de existență tangibil de către oricare dintre noi dacă se dorește!

Câteva detalii despre aceste nevoi:

  • Noi, oamenii, avem nevoie de siguranță, certitudine și confort în viețile noastre…

Fiecare persoană își dorește o oarecare comoditate a vieții, fiecare persoană iși dorește condiții care îi pot asigura o existență plăcută, fiecare dintre noi are nevoie de certitudine. Tuturor ne cade bine să ni se ofere confort și certitudine. Obținem mai multe într-o relație dacă pe cel din fața noastră nu-l punem în situații de incertitudine, nesiguranță sau disconfort de orice natură. Oferim mai mult și cu plăcere dacă ne sunt satisfăcute nevoia de siguranță și confort.

  • Noi, oamenii, avem nevoie de nesiguranță și diversitate in vietile noastre…

Poate suna paradoxal, însă în aceeași măsură în care avem nevoie de siguranță în viețile noastre, avem nevoie și de nesiguranță. Existența noastră nu are farmec fără  anumite elemente surpriză și nesiguranță. Nevoia de incertitudine presupune noutate, neprevăzut, surpriză, diversitate, provocare, încântare și entuziasm, iar cantitatea de incertitudine diferă de la o persoană la alta. Prea multă siguranță conduce la monotonie și plictiseală. În concluzie, avem nevoie și de o doză de nesiguranță care să ne ofere diversitate și frumusețe vieții!

  • Noi, oamenii, avem nevoie să ne simțim importanți…

Cine nu dorește să se simtă important? Cât de bine ne simțim atunci când ni se acordă importanța cuvenită? De când ne naștem și până murim, fie că recunoaștem, fie că nu, avem nevoie să știm că suntem unici, importanți în ochii celorlalți, avem nevoie să știm că ceilalți au nevoie de noi! Respectând această nevoie a celor de lângă noi, dincolo de interese machiavelice, prin valorizarea a ceea ce au cu adevărat bun cei de lângă noi, avem cheia cu care putem deschide orice ”ușă” pe care ne-o dorim.

  • Noi, oamenii, avem nevoie să iubim și să fim iubiți…să stabilim legături cu alți oameni, să aparținem unei familii, unui grup…

Nevoia de a fi iubit/acceptat de o altă ființă umană și de a se simți conectat cu aceasta este esențială. Nu cu toții recunoaștem că simțim nevoia să fim iubiți sau să iubim, dar prin comportamentul nostru o demonstrăm. Vrem să aparținem cuiva, ca persoană sau ca grup și să ne oferim cuiva. Să fim acceptați și doriți sunt nevoi adânc înrădăcinate în noi. Din nevoia de conexiune și apartenență poate uneori nu facem cele mai bune alegeri, dar în lipsa oportunităților favorabile nouă sau datorită altor factori conjuncturali sau educație, această nevoie ne poate conduce la decizii greșite. Nevoia de apartenență la un grup și de acceptare într-un grup stă la baza existenței omenirii și a fost totdeauna o sursă de modelare sau manipulare!

  • Noi, oamenii, avem nevoie sa creștem, să ne dezvoltăm…

Nevoia de creștere, evoluție este o sursă continuă de progres. Omul, prin natura lui, tinde să se dezvolte. Unii pe exterior, material, pragmatic, alții pe interior, dezvoltare și creștere spirituală, cunoaștere și autocunoaștere! Această nevoie de creștere stă la baza motivației interioare a fiecăruia, în direcția aleasă! Este calea de evoluție spirituală a individului și a umanității!

  • Noi, oamenii, avem nevoie să contribuim cumva… la ceva…

A dărui cuiva ceva înseamnă a-ți dărui ție ceva. A contribui la ceva anume înseamnă a te simți împlinit, a-ți găsi sensul. A dărui din inimă, a participa la ceva anume, a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva, a simți că faci din această lume un loc mai bun și mai frumos, este sursa de fericire pe care materialul nu o va putea acoperi niciodată! Dăruind, evoluăm spiritual!

Dincolo de fiecare dintre noi stau aceste nevoi emoționale. Abilitatea de a ne recunoaște nevoile din spatele emoțiilor pe care le trăim este sursă de dezvoltare. Putem afla ce sensibilități anume cărăm din propria noastră copilărie, ce anume nu ne-a prea fost respectat ca nevoie și se repetă dureros în anumite situații. Identificându-ne nevoile care ne sunt nesatisfăcute, putem ajunge să ne cunoaștem vulnerabilitățile și totodată punctele de dezvoltare. Mai mult, în momentul în care vom respecta nevoile celui din fața noastră fără să ne lezăm propriile nevoi, relația interumană va fi una de comuniune și colaborare!

În articolul următor voi detalia aspecte legate de STIMA DE SINE!

Ce este stima de sine, ce importanță are și cum o evaluăm

Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui, sentimentele individului în raport cu el însuşi. Evaluarea personală este dirijată de interacţiunile sociale cu cei din jur, încă din copilărie. Cei din jur reprezintă oglinda care ne oferă imaginea reflectată de fiecare dintre noi în ceilalţi, imagine care este primită şi încorporată în percepţia noastră de sine. Astfel că, este posibil ca un individ, care nu a fost valorizat în mica copilărie de persoanele de referință din viața lui, părinți, tutore, bunici, sau care nu a investit timp în educația emoțională personală, chiar dacă are dovezi pentru diferite și multiple calități, abilități, s-ar putea să nu aibă o stimă de sine prea înaltă și să se lovească de multe ori de sentimentul că nu poate sau că ceva e prea greu de încercat, măcar.

O altă abordare este aceea prin care stima de sine e dată de raportul între succesele obţinute de individ şi aspiraţiile acestuia. Așteptările prea înalte impuse de noi înșine sau de cei din jur, pot conduce la un sentiment de ineficiență și incapacitate de apreciere a valorii personale într-un mod obiectiv și implicit o stimă de sine medie sau scăzută. În spatele stimei de sine stă încrederea în sine și autoeficacitatea. Încrederea în sine este considerată ca fiind esenţa care stă la baza oamenilor de succes. O încredere de sine evidenţiază rolul unor factori precum: conştientizarea, acceptarea, responsabilizarea, scopul şi integritatea în viaţa omului, ca fiind fundaţia pe care ne putem clădi succesul în orice domeniu, familie, carieră, educaţie.

Care sunt indicatorii unei slabe încrederi în sine? Teama de a încerca, teama de eşec, schimbarea comportamentului în funcţie de opiniile celorlalţi, teama de a fi criticaţi, dificultatea de a primi feedback, tendinţa de a se lăuda cu cu toate realizările şi de a primi mereu confirmări dar şi dificultatea de a primi complimente. La polul opus, cei cu încredere în ei acţionează independenţi, fără a cere confirmări sau să se lase influenţaţi de ceilalţi. Ei îşi asumă efortul depus, își asumă eventuale eșecuri și nu se lasă doborâți de ele. Acceptă uşor complimente, nu simt nevoia să se laude sau să fie lăudaţi.

Autoeficacitatea este un alt construct al personalităţii care are un rol important în viaţa individului. Este convingerea unei persoane de a putea si a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaţionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date sau o anticipare a rezultatelor pozitive în acţiunile întreprinse datorită cunoştinţelor şi abilităţilor conștientizate la adevărata lor valoare!. Persoanele capabile de autoeficacitate prezintă mai multă iniţiativă, apreciază într-un mod realist situaţiile şi se mobilizează mai bine în vederea atingerii scopului propus. Un om cu încredere în sine și care demonstrează autoeficacitate, cu siguranță este un om cu o stimă de sine înaltă, ingredientul principal al omului fericit, care se bucură de viață și are și succesul pe care și-l dorește, pe domeniul pe care și-l dorește!

Cum evaluăm stima de sine? Pe lângă sentimentul subiectiv al fiecăruia că are sau nu o stimă de sine înaltă, de mai bine de 50 de ani și încă valabilă, este disponibilă pentru specialiști și nu numai, scala stimei de sine Rosenberg, o evaluare cantitativă.

Chestionarul îşi propune să vă ofere o indicaţie despre nivelul stimei dumneavoastră de sine. Citiţi cu atenţie fiecare frază si răspundeţi în cel mai scurt timp, marcând cu o steluță varianta care se apropie cel mai mult de punctul dumneavoastră de vedere actual.

 

Total de
accord

De acord

Dezacord

Total
dezacord

  4 3 2 1

1) În general sunt mulţumit(ă) de mine

       

2) Câteodata mă gândesc că nu valorez nimic 

       

3) Cred că am o serie de calităţi 

       

4) Sunt capabil(ă) să fac lucrurile la fel de bine ca ceilalţi

       

5) Simt că nu am în mine prea multe de care să fiu mândru (ă)

       

6) Câteodată mă simt realmente inutil(ă)

       

7) Mă gândesc că sunt un om de valoare, cel puţin la fel ca alte persoane

       

8) Mi-ar plăcea să am mai mult respect fată de mine însumi/însămi

       

9) Ţinând cont de toate, am tendinţa să cred că sunt un (o) ratat(ă)

       

10) Am o părere pozitivă despre mine.

       

 

Interpretarea acestei scale:

Aceasta scala a fost elaborată initial pentru a măsura sentimentul global al valorii personale si autoacceptării. Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitaţi de răspuns între total dezacord (1 punct) si total acord (4 puncte). Itemii 2,5,6,8,9 marcați cu roșu, se coteaza invers (1 va fi 4 și 4 este 1). Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40;

La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile următoare:

sub16 puncte – stima de sine scazută
17-33 puncte – stima de sine medie
peste 34 puncte – stima de sine înaltă.

Așa că vă invit să vă aplicați chestionarul pentru o cunoaștere mai bună a propriei stime de sine și pentru eventuale acțiuni de îmbunătățire necesare. Dacă simțiți, după cum am menționat anterior, una dintre caracteristici ale unei stime de sine alterate: teama de a încerca, teama de eşec, schimbarea comportamentului în funcţie de opiniile celorlalţi, teama de a fi criticaţi, dificultatea de a primi feedback negativ, tendinţa de a vă lăuda cu toate realizările şi dorința de a primi mereu confirmări dar şi dificultatea de a primi complimente, și sunteți dornici să schimbați acest lucru, puteți apela la un psiholog, consilier de dezvoltare personală sau life-coach pentru o intervenție eficientă. Următorul articol va trata detalii despre: COMUNICARE și ASERTIVITATE!

Ce este comunicarea asertivă sau asertivitatea și cum ne ajută în viața de zi cu zi

Mulți dintre noi se autocaracterizează ca fiind firi comunicative și totuși, în ciuda acestei declarații, nu înțelegem de ce apar neînțelegeri sau chiar conflicte și rupturi de relații, nu înțelegem de ce rămânem supărați că nu am fost înțeleși sau cei cu care am comunicat s-au supărat pe noi. Mulți spun, deasemenea, că ei știu să comunice spunând verde în față ce au de spus și se și mândresc cu acest fel de a fi, considerând că așa este perfect normal și, mai mult, e o dovadă de tărie de caracter să fii așa. Alții consideră că e o dovadă de bun simț să asculți lucruri care poate nici nu-ți folosesc sau e o dovadă de bună creștere să nu ripostezi atunci când cineva îți încalcă drepturi sau te jignește. Și așa ajungi frustrat și cu multe emoții negative refulate care, în timp, se adună și-ți vor declanșa sentimente de inferioritate, sentimente de ”degeaba sunt eu bun că lui X oricum îi e bine”, ”viața asta nu e dreaptă”, ”mai bine nu mă duc și evit asta că nu știu cum să spun” și multe alte reacții superficiale până la declanșarea de reacții neurovegetative funcționale și chiar pâna la boli organice (patologia tiroidiană este legată de emoții neexprimate, patologia gastrică și a tubului digestiv-imposibilitatea de a ”digera”/gestiona lucruri care ne displac etc).

Uneori ne întrebăm de ce unii oameni obţin ceea ce vor, în timp ce dorinţele şi nevoile noastre rămân nesatisfăcute. A comunica asertiv înseamnă ca dorințele și nevoile tale să nu rămână nesatisfăcute, și să spui ce nevoi ai într-un mod care să te ajute să obții ceea ce dorești, fără să ameninți, fără să îl faci pe celălalt să se simtă inferior, jignit într-un fel sau dispreţuit.

Sunt cinci mari comportamente de a relaționa/comunica cu cei din jur:

  • Comportament agresiv: un om agresiv este deseori dificil de suportat. Se spune că are un

caracter urât, o fire instabilă, că este mereu sub tensiune si se enervează din nimic. Este intolerant, direct, contradictoriu, ironic. Sigur de el, nu se indoieste niciodată de sine şi încearcă în permanenţă să-şi impună opiniile în mod imperativ, doar nevoile lui primează și trebuie să aibă succes, chiar dacă deranjează.

  • Comportamentul manipulator: ca şi agresivul, manipulatorul tinde numai spre

satisfacerea nevoilor personale şi nu are nici un  fel de consideraţie pentru interlocutorul lui. Spre deosebire de agresiv, manipulatorul este curtenitor, politicos (în aparenţă) şi îşi disimulează sentimentele pentru a-i exploata mai bine pe ceilalţi.. Pentru manipulator, celălalt este un obiect în folosul lui, pe care-l manevrează în funcţie de propriile interese.

  • Comportament pasiv:ai tendinţa să nu-ţi recunoşti şi să nu-şi revendici drepturile, să 

nu-ţi exteriorizezi emoţiile, să nu-ţi exprimi opiniile, să nu-ţi asculţi sentimentele. Această  atitudine are drept scop evitarea dezacordurilor, pentru a nu-l contraria pe interlocutor. Dar din păcate dai de înţeles că eşti neimportant, că se poate purta în largul său faţă de tine şi te poate exploata. Nerespectându-te, îi autorizezi pe ceilalţi să facă la fel şi să te manipuleze sau chiar să te agreseze.

  • Comportamentul pasiv-agresiv: cel mai dăunător pentru că una transmiți și altceva simți,

furia crește nexprimându-ți emoțiile, opiniile, te autoizolezi, vei evita și nu vei beneficia de oportunități sau anumite drepturi. Cei din jurul tău nu vor înțelege niciodată ce vrei și de ce ești supărat.

  • Comportamentul asertiv: s-ar putea spune despre un individ asertiv că se simte bine în

pielea lui, că este echilibrat, calm şi are sentimentul de bunăstare interioară. Starea de spirit îi este egală, nu-şi iese uşor din sărite. Are mai degrabă încredere în el, fiind în acelaşi timp conştient de propriile limite şi capabil să se îndoiască de sine. Ştie să se asculte pe el însuşi şi pe cei care-i stau aproape. Se pricepe să-şi apere  şi să-şi  exprime clar gândurile şi nevoile, acest lucru nu înseamnă că le respectă mai puţin pe ale celorlalţi. Dacă se confruntă cu probleme relaţionale, încearcă întotdeauna să le rezolve prin stabilirea unui dialog autentic şi deschis, intenţionând astfel să împace puncte de vedere aparent diferite şi opuse.

Tu din ce categorie faci parte? Dacă faci parte din primele patru ai cu siguranță pierderi în relații, pierzi oameni de calitate sau oportunități, ai emoții negative neexprimate sau situații în care stai și într-un fel sau altul, accepți să suferi. Dacă vrei să schimbi acest lucru ai nevoie să înveți compromisul şi negocierea, două lucruri foarte importante pentru o persoană asertivă.

Să enumerăm în continuare drepturile asertive:

  • Să fiu propriul judecător a ceea ce spun şi fac.
  • Să cer ceea ce am nevoie, recunoscând dreptul celorlalţi de a spune „nu”.
  • Să iau decizii şi să fiu răspunzător pentru ele.
  • Să fiu independent.
  • Să nu ofer motive şi scuze pentru propriul comportament.
  • Să nu fiu responsabil pentru descoperirea soluţiilor la problemele celorlalţi.
  • Să mă răzgândesc.
  • Să fac greşeli.
  • Să spun „nu ştiu”, fără rușine sau teamă.
  • Să iau propriile decizii ale căror consecințe mi le asum.
  • Să spun „nu înţeleg”.
  • Să intru în relaţii cu ceilalţi fără să fiu dependent de părerile, aprobările şi confirmările lor.
  • Să am intimitatea mea.
  • Să spun NU sau DA fără să mă simt vinovat.

NU UITA: Cei din jur au aceleaşi drepturi…

 

De ce este nevoie să fim asertivi?

Să ne simțim bine noi cu noi și noi cu ceilalți! Pentru a scăpa de manipulare. Majoritatea manipulărilor nu sunt intenţionate şi conştiente. Manipularea poate veni prin: Sentimentul de vină, de obicei în relaţii se petrece acest lucru, când părinţii îşi fac copiii să se simtă vinovaţi pentru ceva „Nu ţi-ai făcut curat în cameră”; prietenii între ei ”eu am făcut asta pentru tine, acum e rândul tău!”; Critică-cel mai ușor lucru, Ruşine „Nu-i frumos.., nu se face…, ce vor zice cei din jur?” etc.; Autoritate: toţi cei în poziţie superioară care te obligă să te conformezi. Oamenii în general manipulează pentru că ei au o schemă despre cum ar trebui să fie lumea, cum să se poarte oamenii, cum să reacţioneze şi apoi le cer celor din jur să se poarte conform modelului care este rodul minţii lor şi le aparține. Când nu se întâmplă așa, omul poate începe manipularea prin vină, critică, ruşine, autoritate.

În concluzie, NU cere aprobare, validare, nu cere voie, pentru că nu e nimeni în măsură să ţi le dea, decât tu însuţi/însăți!

Nu uita, a fi asertiv este o formă de respect a propriei persoane și a celui cu care vorbești! Vorbește despre tine și nevoile tale fără să arăți cu degetul la ce greșește celălalt, în acest fel vei reuși să te simți bine în pielea ta iar relațiile tale să fie unele bazate pe respect! Celălalt nu oferă ceea ce primește de la tine? Acest lucru nu-i problema ta, e limita celuilalt de care tu nu ești răspunzător în niciun fel!

În următorul articol o să detaliez ce înseamnă o RELAȚIE FUNCȚIONALĂ în familie, la lucru, relație de prietenie!

Ce este o relație funcțională și cum putem avea relații funcționale în familie, la lucru și între prieteni?

Relațiile noastre funcționale sunt vizibile atât pentru cei din jur dar mai ales pentru noi. Ne dau o stare de confort emoțional, ne dau siguranță, ne ajută să ne dezvoltăm ușor, de la sine.

Ce înseamnă că o relație este funcțională?  Înseamnă că pentru binele nostru și al celui cu care relaționăm avem așteptări realiste ce presupun implicare și efort constant pentru o comunicare eficientă. Ne respectăm reciproc și înțelegem că nu doar cel din fața noastră trebuie să fie cel care se modelează după noi ci și noi suntem atenți la nevoile celui cu care relaționăm.  Este acel ”a oferi”, fără să așteptăm imediat ”a primi ”și pentru care celălalt va aprecia ce a primit, fiind la rându-i atent cu nevoile celuilalt.

Ce înseamnă să nu ai așteptări prea înalte din partea celuilalt: înseamnă că poți să înțelegi și să accepți că poate celălalt nu e totdeauna la nivelul tău sau poate nu a înțeles exact de ce ai nevoie și atunci tu, cel care apreciază omul în natura lui, vei avea răbdare să-i explici din nou despre ce este vorba. Nu judeci și nu etichetezi, rănind, pentru că, chiar dacă este foarte ușor să spui ce defecte are cel din față, cu siguranță că nu ai fost ”în papucii lui” să vezi circumstanțele situației și prin ochii lui. E bine să comunicăm deschis de fiecare dată când este nevoie și să nu ne grăbim să tragem concluzii. Pentru că, dacă nu avem răbdare ca celălalt să se facă înțeles, s-ar putea să avem amândoi de pierdut.  Nu vorbim aici de acei oameni care nu ne respectă și nu pot concepe că pot exista și alte puncte de vedere și sunt permanent tirani, dictatori, vorbesc de cei din jurul nostru care au bune intenții, au răbdare pentru relație dar poate că mesajul transmis de noi a fost interpretat eronat sau poate noi nu l-am transmis adecvat.

Relație funcțională este acea relație în care putem să ne exprimăm liber, sau să ne spunem opinia fără să avem consecințe negative. Bineînțeles că e important ca atunci când ne exprimăm opinia să o facem într-un mod civilizat, bazat pe situații concrete și nu să atacăm în vreun fel interlocutorul. Relația funcțională este acea relație în care ne dorim să fim și în care simțim că aparținem, relația în care adâncul ființei noastre e fericit că e auzit, respectat, apreciat pentru valoarea lui. Nu e criticat și știe la rându-i să asculte nevoile celuilalt.

Dacă avem o relație disfuncțională și oricât ne-am strădui să o facem funcțională prin dialog direct, negociere, identificare nevoi, totuși nu merge, soluția e evidentă: putem ieși din relație. Dacă este o relație disfuncțională în cuplu, sau la lucru, sau cu un așa zis prieten iar noi nu ne simțim în largul nostru, autentic, încurajat, stimulat, poate că am avea nevoie să schimbăm ceva, la noi sau mediul în care avem relația disfuncțională, dar doar după ce am discutat cu celălalt exact ce ne doare și cum ne-am dori să fie acea relație. Dacă și după o discuție asertivă pe acest subiect lucrurile sunt neclare sau poate primim argumente și justificări pentru acea relație disfuncțională care implică o transformare imposibilă din partea noastră, poate avem nevoie de o clarificare. Dacă nu vedem clar ce se întâmplă și o eventuală schimbare solicită un prea mare efort din partea noastră, avem nevoie să ne sfătuim cu un consilier personal care să ne ajute să decidem ce este mai bine pentru noi.

Pentru că suntem diferiți și percepțiile noastre sunt la rândul lor diferite, avem nevoie să știm cum identificăm o relație disfuncțională sau cum vedem o relație prin ochii celuilalt. Așa că, cea mai ușoară metodă de a vedea ce se poate face într-o relație de orice natură este comunicarea. Să-i cerem partenerului să fie sincer și apoi să-l rugăm să acorde o notă relației voastre, pe o scală de la unu la zece. Dacă partenerul notează relația cu mai puțin de zece, îl intreabăm care sunt celelalte lucruri pe care le putem face pentru a ajunge la nota maximă? Răspunsurile pot fi puțin cam greu de acceptat, pentru că ar putea părea critice si negative, dar ele reprezintă soluția de a transforma negativul în pozitiv.  Deasemenea, îi spunem ce ne dorim  să primim de la relația respectivă astfel încât să simțim că suntem mulțumit iar acea relație ne împlinește. Pare dificil pentru oricare din variantele de partener de relație: copilul, soțul/soția, șeful, subalternul, dar fără a comunica ce așteptări avem fiecare și doar intuim, e posibil ca ceea ce credem să fie greșit iar partenerul de relație să stea într-o relație doar din anumite motive doar de el știute, e posibil să fie frustrat și supărat, fără speranță de mai bine. Pentru o relație autentică, atât cu un copil cât și cu un adult, vă încurajez să aflați aprecierea celuilalt asupra relației și să clarificați ce ar însemna pentru fiecare din relație a se simți confortabil în acea relație. Nu este vorba de a accepta ceva impotriva propriei ființe ci a afla real o eventuală compatibilitate sau, de ce nu, o oportunitate de îmbunătățire a felului de a fi, alături de un specialist. Dacă majoritatea relațiilor noastre sunt disfuncționale și nu putem să simțim confort în ele, cu siguranță avem nevoie să schimbăm ceva în felul nostru de a fi și din nou avem nevoie de ajutor în dezvoltarea personală și autocunoaștere sau chiar psihoterapie.

Echipa noastra

Sample image

Dr. Crenguta Belegan

Medic medicina de laborator
Competenta in homeopatie
Psihoterapeut Psihoterapie Pozitiva
Sample image

Chim. Irina Ion

Chimist medical specialist

Sample image
As.Cristina Tudorache
Asistent medical generalist

Parteneri

  • Bivaria Grup SRL
  • Biometria Medical Services SRL
  • Avena Medica SRL
  • A&A Pro Diagnostic SRL
  • SANIMED IMPEX SRL
  • IDEAL SOFT-CONSULTING SRL
  • STERICYCLE ROMANIA SRL
  • SC QUARTZ SECURITY CONTROLS SRL
Vă suntem alături pentru ca:
-fiecare persoană este un tot unitar, nu un ansamblu de organe independente care suferă de ceva boală!
-fiecare persoană este unică și pentru vindecare are nevoie de o abordare holistică individualizata a corpului, minții și sufletului integrate în mediul și situația de viață trăită deja!
-dorim sa realizam un parteneriat terapeutic, astfel încât să grăbim restabilirea echilibrului funcțional și emoțional, deopotrivă!
-respectăm omul și susținem mecanismele proprii de vindecare ale acestuia, ajutându-l să și le descopere!

"Crenguta Belegan este un psiholog la care merg cu drag. Este serioasa si dedicata profesiei pe care o practica. Am avut multe realizari, momente nepretuite de "aha" care m-au ajutat sa progresez (la care am ajuns, evident cu ajutorul Crengutei). 

M-am descoperit, redescoperit, inventat si reinventat pe tot acest drum al transformarii si îmbunatatirii personale. Nu am crezut vreodata ca in cateva luni ma pot afla unde sunt acum, undeva unde pot sa spun cu mandrie ca ma simt mai in viata mea.

Psihoterapia a meritat si daca ar fi sa o iau de la inceput alaturi de Crenguța, as face-o!"

A.C-studenta

”Am ajuns in cabinetul d-nei psiholog cu fiica mea de 11 ani, dupa ce am constatat ca avea gesturi repetitive, lucru ce mi-a dat de gandit. Dupa cateva sedinte de evaluare s-a dovedit ca fiica mea facea acele gesturi din anxietate si era modul ei de a-si gestiona emotiile.  Am hotarat impreuna cu d-na psiholog sa continuam si progresiv am reusit sa rezolvam problema. Susínuta si acasa, fetita mea a invatat ca tot ceea ce simte trebuie sa si exprime (frica, mahnire, bucurie, tristete). Increderea in ea a crescut vizibil. Ulterior a urmat si un curs de dezvoltare personala, pentru a fi pregatita sa faca fata provocarilor ce vor urma in perioada gimnaziala.

Cu respect si multumire, N.L.”

„Ziua în care am ajuns în biroul de psihoterapie al Crengutei, a fost ziua în care viata mea și a familiei mele s-a schimbat total. De la o stare de confuzie maxima ce ținea de o perioada destul de lunga, în mai puțin de 3 ședințe am înțeles emoțiile și am putut gestiona altfel fiecare situație apărută. Este cea mai buna investiție în mine, făcută pana acum. OL”

„Pentru băiețelul meu, Darius, homeopatia a fost salvare! Doi medici pediatri ne îndrumaseră către București până să o întâlnim pe doamna doctor! Am încercat homeopatia și de la vârsta de 2 ani și șase luni până la 5 ani și două lui nu am mai folosit antibiotic, am scăpat de operație și țin să precizez că Darius a mers la grădiniță negreșit. La început virozele, pentru că au fost doar viroze, pentru care medicii pediatri întâlniți foloseau antibiotic, au fost destul de violente, dar cu încrederea și calmul doamnei doctor le-am depășit. Pentru noi ați făcut și faceți minuni! Vă mulțumim din suflet." I.M.