Informaţii generale
IgG reprezintă 75% din imunoglobulinele plasmatice. Sunt anticorpii majori produşi ca răspuns la un contact secundar cu un antigen. Străbat endoteliile şi placenta şi induc pasiv imunitatea la nou născut.
Neutralizează toxinele bacteriene şi funcţionează ca opsonine (se leagă de suprafaţa bacteriană favorizând fagocitoza).
Scăderile semnificative de IgG, de cauză congenitală sau dobândită, cresc susceptibilitatea individuală pentru infecţii bacteriene. Astfel, în cazul pacienţilor cu infecţii repetate trebuie verificat nivelul imunoglobulinelor serice deoarece, în cazul unui deficit, pot beneficia de tratament cu gamaglobuline.
Pe de altă parte, niveluri crescute de IgG se întâlnesc la persoanele imunocompetente, ca răspuns la o mare varietate de procese infecţioase sau inflamatorii. Prezenţa anticorpilor IgG specifici a fost demonstrată pentru numeroase organisme; împreună cu determinarea IgM specifice contribuie la diagnosticul serologic de infecţie acută sau cronică.
O cauză majoră de creştere policlonală a IgG o reprezintă sindromul imunodeficienţei dobândite. Creşteri policlonale ale IgG se înregistrează, de asemenea, în scleroza multiplă şi în unele hepatite cronice.
Creşteri monoclonale ale IgG se întâlnesc în multe cazuri de mielom multiplu, un nivel >3g/dL constituind un criteriu major de diagnostic.
Recomandări pentru determinarea IgG
- evaluarea imunităţii umorale;
- diagnosticul şi monitorizarea terapiei în mielomul IgG;
- estimarea riscului de infecţii, în special la copii şi pacienţi cu limfoame.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate).
Specimen recoltat – sânge venos.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel.
Volum probă – minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 3 luni la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C; 6 luni la – 20°C.
Metodă – imunoturbidimetrică
Valori de referinţă
|
Vârsta |
Valori (mg/dL) |
|
0 – 1 an |
232 – 1411 |
|
1 – 3 ani |
453 – 916 |
|
4 – 6 ani |
504 – 1465 |
|
7 – 9 ani |
572 – 1474 |
|
10 – 11 ani |
698 – 1560 |
|
12 – 13 ani |
759 – 1550 |
|
14 – 15 ani |
716 – 1711 |
|
16 – 19 ani |
549 – 1584 |
|
Adult |
700 – 1600 |
Limita de detecţie – 30 mg/dL (0.3 g/L).
Interpretarea rezultatelor
|
Creşterea Ig G este asociată cu : |
Scăderea IgG este asociată cu: |
|
• sarcoidoza • afecţiuni hepatice cornice • boli autoimune • parazitoze • infecţii cronice • hiperimunizare • malnutriţie severă • disproteinemie • mielom IgG1;2 |
• sindroame cu pierdere de proteine • sarcină • mielom non-IgG • macroglobulinemie Waldenström • aplazie limfoida • leucemie limfatică cronică • agamaglobulinemie • deficienţă selectivă de IgG1;2 |
Limite şi interferenţe
Există gamapatii monoclonale cu nivel normal de IgG. Nu există reacţii încrucişate între IgA, IgM şi IgG.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Immunodiagnostic studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 607-610.
2. Jacques Wallach. Analize de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001; 49-121.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin G, Quantitative, Serum. www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
5. Minodora Dobreanu. Metabolismul proteinelor. In Biochimie clinica. Implicatii practice. University Press, Romania, Ed. 2006, 133-150.
