VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)

Informaţii generale

     Sedimentarea hematiilor apare atunci când eritrocitele agregă sub forma unei coloane. In mod normal hematiile dintr-o probă de sânge sedimentează lent datorită încărcăturii de suprafaţă negative a acestora, care face ca celulele adiacente să se respingă când distanţa intercelulară scade sub un nivel minim.

     In anumite afecţiuni care determină creşterea proteinelor de fază acută (α-globuline, fibrinogen) sau imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataşează pe suprafaţa hematiilor şi reduc potenţialul de suprafaţă determinând agregarea hematiilor şi creşterea sedimentării acestora.

    VSH-ul reprezintă rata la care sedimentează hematiile dintr-o probă de sânge anticoagulat într-o oră. Cu cât hematiile sedimentează mai repede, cu atât VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de răspuns de fază acută. O creştere a VSH-ului apare la cel puţin 24 ore după iniţierea răspunsului inflamator, iar după încheierea răspunsului de fază acută scade cu un timp de înjumătăţire de 96-144 ore.

In comparaţie cu CRP şi amiloidul A seric, VSH-ul este crescut şi în situaţiile în care se produce creşterea concentraţiei imunoglobulinelor, complexelor imune şi altor proteine.

Indicaţii

• Test screening în suspiciunea de reacţii inflamatorii, infecţii, boli autoimune, discrazii plasmocitare.
• Monitorizarea evoluţiei şi tratamentului în anumite boli: arterită temporală, polimialgie reumatică, artrită reumatoidă, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoză, endocardită bacteriană.
• Diagnosticul arteritei temporale, polimialgiei reumatice.

VSH-ul nu este un test diagnostic pentru o anumită boală şi nu trebuie utilizat pentru screening-ul pacienţilor asimptomatici.

Pregătire pacient – à jeun/postprandial; o masă lipidică poate determina alterări plasmatice.

Specimen recoltat – sânge venos.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de sodiu 3.8% tamponat sau vacutainer cu EDTA K3 (pentru metoda microfotometrică capilară).

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei – cantitate insuficientă, specimen coagulat, specimen hemolizat.

Stabilitate probă

• 2 ore la temperatura camerei (18-26°C); testul ar trebui efectuat la cel mult 2 ore după recoltare. Dacă este ratată citirea la 1 oră, sângele nu poate fi remixat şi refolosit pentru VSH. Testul trebuie efectuat la temperatura camerei.
• 12 ore la 2-8°C; dacă sângele a fost refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei înaintea efectuării testului.
• 24 ore la 4 – 8 ° C – pentru probele recoltate pe K3 EDTA; sângele refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei înaintea efectuării testului.

Metode

• metoda manuală Westergren: se aşează tubul în poziţie verticală într-un suport gradat milimetric şi se citeşte nivelul de sedimentare a hematiilor în mm după 1 ora; în unele teste este citit rezultatul şi după un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizează informaţii suplimentare.
• metoda automată de citire VSH (cu ajutorul unui sistem de raze infraroşii).
• metoda microfotometrică capilară: măsoară capacitatea de agregare a eritrocitelor (prima etapă a sedimentării) în prezenţa aglomerinelor, la 37°C.

Valori de referinţă

Bărbaţi:                                                                  Femei:

<50 ani:    <15 mm/h                                          <50 ani:     <20 mm/h

50-85 ani: <20 mm/h                                         50-85 ani: < 30 mm/h

>85 ani:    <30 mm/h                                          >85 ani:     <42 mm/h

Copii (0-18 ani): <10 mm/h

Sarcina (săptămânile 1-20): 18-48 mm/h           Sarcina (săptămânile 21-40): 30-70 mm/h          

Semnificaţie clinică 

1. VSH crescut

• Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul şi monitorizarea arteritei temporale,artritei reumatoide şi polimialgiei reumatice.
• Infecţii, pneumonii, sifilis, tuberculoză, endocardită bacteriană subacută.
• Boli inflamatorii: boala inflamatorie pelvină acută, guta, artrita, nefrita, nefroza.
• Boli neoplazice.
• Creşterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström.
• Intoxicaţii acute cu metale grele.
• Distrucţii tisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile crescute se pot menţine până la 1 lună).
• Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.
• Anemia acută sau din bolile cronice.

! Un VSH moderat crescut trebuie întotdeauna investigat.

2. VSH normal:

• Policitemie vera.
• Anemie feriprivă.
• Infecţii virale necomplicate, mononucleoza infecţioasă.
• Insuficienţa cardiacă congestivă, boala renală activă cu insuficienţă cardiacă.
• Alergie acută.
• Ulcer peptic.

! Un VSH normal nu exclude o boală organică non-inflamatorie, disfuncţie de organ/neoplazie.

Valori critice – creşteri extreme ale VSH apar în limfoame, carcinoame maligne de colon/sân, mielom multiplu şi artrita reumatoidă.

VSH >100 mm/h apare în: metastaze, boli renale (în special cele cu azotemie), infecţii severe (osteomielită, endocardită bacteriană subacută), polimialgie reumatică.

Limite şi interferenţe

1. Variaţii fiziologice:

• Menstruaţia: VSH-ul creşte în timpul ciclului menstrual, atingând nivelul maxim în faza premenstruală şi scăzând în timpul menstruaţiei.
• Sarcina: VSH-ul creşte continuu începând cu a 4-a săptămână de sarcină până în a 3-a săptămână postpartum şi atinge un nivel maxim de până la 45 mm/h în prima săptămână postpartum.
• Nou-născuţi: VSH-ul este scăzut datorită hematocritului crescut şi nivelului scăzut de fibrinogen.
• Femei vârstnice (70-89 ani) aparent sănătoase pot avea un VSH foarte mare (până la 60 mm/h).

2. Factori care determină VSH crescut:

• Sânge refrigerat.
• Anemia: datorită numărului scăzut de eritrocite; în anemia feriprivă creşterea VSH nu corespunde numărului de eritrocite deoarece microcitoza concomitentă încetineşte sedimentarea hematiilor.
• Macrocitoza.
• Medicamente: contraceptive orale, dextrani  (datorită absorbţiei pe suprafaţa eritrocitelor), anticonvulsivante, aspirina, carbamazepina, cefalotin, ciclosporina A, dexametazona, etretinat, fluvastatin, hidralazina, indometacin, isotretinoin, lomefloxacin, metisergid, misoprostol, ofloxacin, procainamida, propafenona, quinina, sulfametoxazol, zolpidem.

3. Factori care scad VSH-ul:

• Temperaturi >20-24°C².
•  Hiperglicemia.
•  Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii).
•  Hipofibrinogenemia.
•  Policitemia.
•  Hiperleucocitoza.
•  Prezenţa de eritrocite anormale: microcite, drepanocite, echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite (prin scăderea suprafeţei necesare pentru agregarea hematiilor).
•  Casexia.

Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida, glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim.

Bibliografie

1. Fischbach F, Dunning III M. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests, Philadelphia, 8 Ed, 2009, 110-111, 1237.
2. Thomas L. Tests for the Diagnosis of Inflammation. In Clinical Laboratory Diagnostics, First Edition, Frankfurt/Main, 1998, 698-699.
3. Wallach J. Interpretarea testelor de diagnostic, Ed VII, Trad Ionescu R, Dragomir M, Ed Ştiinţelor Medicale, Buc, 115-117.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2015. Ref Type: Catalog
5. DeMott W, Tilzer L. Hematology. In Laboratory Test Handbook, 3^rd Edition, Hudson (Cleveland), 1994, 599-600.
6. Chernecky CC, Berger JB. Laboratory Tests and Diagnostic Procedures. Sixth Edition, 2013. Elsevier Saunders.